Las HILANDERAS y su técnica ancestral para la CONFECCIÓN de prendas de vestir con LANA

la confluența râurilor Zatoya și Anduña, lângă pădurea Irati, și este unul dintre cele mai tipice orașe din Pirineii Navarei. În acest teritoriu, creșterea oilor a fost de multă vreme una dintre principalele activități economice. Lâna care se tundea de la oi la începutul primăverii era folosită de femei pentru a face hainele calde de care era nevoie în familie. Un grup de femei din Ochagavía continuă să practice tehnica condiționării lânii pentru a face articole de îmbrăcăminte. Procesul de transformare a lânii în fire începe prin înmuierea acesteia în apă caldă, astfel încât să slăbească grăsimea și toată murdăria. „Această lână este de la oile churra și cea a transhumanților este mai bună decât cea a muntelui, pentru că cea a muntelui este foarte mată și lucrarea nu se poate face bine.” „Încălzește-te și uite ce diferență iese la lână. Acum toată grăsimea rămâne în apă.” „Doar ca să iasă grăsimea. Dar uită-te la diferența dintre când îl pui în apă caldă și când îl scoți.” „Atunci în râu este încă mult mai alb. Dar vezi ce diferență, de la cea pe care o am pe pământ la cea pe care o am în mână.” Grăsimea pe care o poartă lâna este de fapt lanolină, o substanță uleioasă secretată de glandele sebacee ale oilor, care în alte vremuri era folosită pentru spălarea hainelor colorate. „Cu apa asta spălau ceea ce noi numiam aici jabonaul, adică pantalonii albaștri, chestia colorată, cu asta. Și a rămas curat. Să nu crezi că nu faci.” „Ei bine, am terminat aici. Acum trebuie să mergem să-l clătim în râu. Lâna este clătită în râu pentru a o face albă.” Milagros a făcut deja prima spălare a lânii și următorul pas este să mergi la râu să o clătești și să o usuci sub razele soarelui, pentru că așa va fi mai albă. „Și acum trebuie să-l clarifici bine pentru a-l putea roti mai târziu. Dar apoi trebuie să fie uscat la soare. O vom pune pe iarbă la soare. Ca sa fie foarte curat si asa dispare grasimea. Trebuie să fie în râu, pentru că dacă îl speli în bucătărie sau la robinet nu îl speli bine. Lâna albă nu este lăsată așa cum ar trebui. E încă gras.” „Uite cât de diferit este de când îl punem în bucătărie până acum, că este alb”. În prezent, puțini dintre locuitorii din Ochagavía cunosc și continuă să practice munca de transformare a lânii. „Suntem deja puțini, puțini. Aceasta se pierde. Tinerete asta nu mai face. Cu toate acestea, șosetele pe care le faci cu această lână sunt foarte bune pentru cei cu circulație proastă, sau ceva din inimă, pentru că este lână virgină pură. Singura problema cu ea este ca trebuie sa le speli manual, pentru ca daca nu se incurc si inutil. Dar dacă ai grijă de ele, și dau mult mai multă căldură decât cele pe care le cumperi, decât cele care nu sunt autentice. Ei bine, acum am terminat și o punem la soare să uscăm lâna”. Pietrele râului sau tufișurile care cresc spontan pe maluri constituie suporturi ideale pentru ca lâna să primească puterea razelor solare. „Ei bine, acum o să-l las să se usuce aici trei sau patru ore. Astăzi, pentru că ziua este foarte bună, se va usca mai ușor. Și apoi o vom ridica.” După un timp de expunere la soare, lâna a devenit uscată și pufoasă, așa că este gata pentru următoarele sarcini. Pentru a efectua următorul proces, este necesar un brazier cu cărbune aprins pentru a încălzi vârfurile pieptenelor. „Ei bine, acum o să pieptănăm lâna. Este necesar ca pieptenii să fie fierbinți, pentru că dacă nu lâna nu intră. Având grăsime, așa trebuie să fie.” „Acesta este pieptene, care este în brazier pentru că vârfurile trebuie să fie fierbinți pentru ca lâna să intre, altfel nu va intra lâna. Pentru că la pieptănarea lânii firul iese mult mai fin. Cu ce ​​a mai ramas de la pieptanarea lânii se dă cardatorului și cu ce scoate cardacul s-au făcut pilotele și pernele vechi. Acum nu mai este la modă, dar așa a fost. Am să mă apuc de pieptănat, ia pieptene, pune lâna... „Lânii buni sunt cei din spatele oilor, asta e cea mai bună lână. Deci, se poate face cu aia sau cu cel pe care îl ai, dar hei, stă foarte bine, foarte pieptănat. Și apoi, partea proastă a pieptănării merge la card pentru a face cuverturile, pernele, pernele, au fost și ele făcute.” „Este scump, dar este frumos. Cui îi place să facă aceste lucruri, e frumos. Îmi place." „Este ca și cum ai trece pieptene. Este pentru, nu vezi cum arată? Acum, o pui pe măgar, urci un pic, pui măgarul pe picioare ca să țină și faci frișca. Uite cum iese Lanita.” „Este că iese divin să te învârți. Smooth iese. Neted, neted.” „Este ca și cum ți-ai pieptăna părul. Înainte era greșit și acum uite cât de moale este acest fir. Iese minunat.” Edurne se ocupă de cardarea lânii. În această lucrare se folosesc cardurile, care sunt două plăci cu mâner care au nenumărate puncte de sârmă pe una dintre fețele lor. „Îi pune puțin lână așa, se întinde bine, că se apucă de capete, astea de firele mici și bine, acum se freacă una de alta, lâna se netezește și toată murdăria pe care o are cade. , toate paiele, toate mizeria. Se face de câteva ori, se schimbă. Pare curat, dar atunci când termini, rămâne toată mandarra, toată murdăria. Se trece de câteva ori, până este curat, până pare că nu a mai rămas murdărie, că totul este neted.” „Bunica mea pe care nu o știam era dedicată acestui lucru. Treceam prin case. Mergeam la case, făcând asta să fac șosete, să fac pilote, saltele, nu prea pregăteau lâna să facă saltele. Dar, hei, procesul de lână este foarte lung și pentru multe lucruri.” „E că înainte de aici te duceai la cowgirl, te trimiteau fată ca cowgirl, pentru că la munte te învârteai, te pregăteai și de atunci toată viața. Și apoi mi-a plăcut, pentru că alții de vârsta mea au avut aceeași opțiune și nu le place și nu o fac. Îmi place să păstrez asta.” „Și când aveai treisprezece ani, te-au trimis singur cu vacile la munte și nu făceai decât să plângi, dar trebuia să pleci.” „Înainte era doar șosete de lână, pulovere de lână, înainte nu cumpărai nimic, totul era de casă”. În trecut, cu profiturile obținute din vânzarea lânii, se plătea salariul de cioban pe un an întreg. În prezent, valoarea sa a scăzut, astfel încât munca de tunderea animalelor este o cheltuială suplimentară. Lânele de lână, moi și pufoase, au fost pregătite pentru a face firul. Josefa cunoaște foarte bine sarcina de a transforma firele de lână în fir. „Voi lua lâna pentru a face amu-ul să se toarne. Eu iau suvite din acelea pe care le-a pieptanat sora mea si din moment ce este pieptanat este mult mai usor de tors. Iese cele mai frumoase fire, șosetele ies mai uniforme și vom încerca să facem asta să iasă frumos. Apoi luăm un alt lacăt, îl punem așa și continuăm să facem. Și acum o rulez, că ține și arată mai frumos. Și acum am să-l pun în moquilla. L-am pus aici, îl țin cu funia.” „Și acum asta este. O înfășoară în jurul curelei mandarra, iau fusul și mă învârt.” „Acum ies fire de aici pe care le înfășoară pe ax și când fusul este plin de ață, se scoate și se face din nou altul pentru a se îmbina și a se răsuci mai târziu. Și asta este învârtirea.” Prin procesul de filare, lâna lână este transformată în fire. Cu degetele, Josefa unește firele de lână și firul rezultat este înfășurat în jurul fusului. „E cam complicat, pentru că acum întinzi lâna așa, lovești asta, dar trebuie să o ții cu degetele astea, că dacă o slăbești , rămâne lâna, nu ai fir. Și trebuie să știi să combinați pentru a face acest lucru, să întindeți lâna și să mergeți să învârți axul în același timp. Dar dacă slăbiți acest deget , firul nu va mai ieși. Iese lana.” „Vezi, e stricat și acum faci asta. Te încurci cu degetul și gata.” „Ei bine, da, am învățat în copilărie. Fur de la mătușa mea. O mătușă că am fost cu ea. Când nu m-a văzut, a furat de la el, nu era acolo, nu m-a văzut și apoi Am luat și am învățat, dar am învățat singur. Furând de la mătușă. Și că mi -a plăcut.” „Ei bine, acum asta se termină deja. Acum asta este. Acum vom scoate bobina și cu alta să răsucim, să facem șosetele. Si asta e." „Acum mă voi alătura celor două bobine pe care le-am rotit, să fac o minge și apoi să o răsucesc.” Pentru realizarea țesăturilor, bobinele trebuie unite două câte două în bile pentru a face firul dublu, care este cel cu adevărat consistent. "Acum o să răsucesc, cu cele două bobine pe care le-a făcut sora mea, se face minge, acum o să pun în răsucitor să se răsucească. Firul este prins." „Îi dăm un nod, o buclă și într-unul din aceste șanțuri îl punem pe unghie și acum îl dai cu mâna. Și asta se numește răsucire pentru că atunci, cu acest fir, se fac șosete sau pulovere sau ce vrei tu. Dar asta trebuie făcut așa. Se adună până vezi că nu este răsucit. Vezi cum arată. Uite, acum din nou, o iei și o dai. Odată ce se răsucește, dai drumul din nou. La fel, până se termină din nou. Așa că l-am prins și din nou.” „Pentru că dacă o faci doar cu una, din moment ce nu are textură, nu merită. Deci trebuie să le faci pe amândouă. Și se face cu cele două bobine pe care le faci în morquilla.” „Este o muncă foarte grea, chiar dacă pare că nu, dar are multă muncă”. „Pentru că înainte de a exista un om care țesea păturile, sacoșele, era un țesător acasă la Gelay și a făcut-o. Acest lucru s-a făcut cu această lână. Apoi au fost și niște oi negre. Și știi ce am făcut? Pentru cele mai frumoase, ca nu era nimic altceva, un fir de lana alba si inca un fir de lana neagra si asa a iesit marmorat”. „Acum terminăm și voi face mingea pentru a începe să fac șosetele”. Ghemul de ață de lână era piesa care se folosea direct la confecţionarea articolelor de îmbrăcăminte, fie că erau țesute manual sau lucrate la războaie. „Ei bine, mingea asta este deja făcută și am terminat”. „Cu această minge faci șosete sau pulovere sau ce vrei.” Milagros are deja niște bile gata să tricoteze o pereche de șosete. Dintre toți locuitorii din Ochagavía care au știut să lucreze cu lâna, Cándida este mai specializată în lucrul de țesut articole de îmbrăcăminte. „Păi uite, aici fac șosete, pregătesc și ca să vină iarna mai târziu, să am niște perechi pentru ciobani, pentru cei care merg la câmp. Pentru că aici, întrucât ninge mult, este necesar să porți încălțăminte cu picioarele calde. Așa că, acum profităm de ocazie să facem puțin, și apoi ca șosetele să fie gata.” „Cum se face? Uite aici facem o bucată. O facem netedă și pacha, ceea ce o numim aici. Și apoi o facem din nou neted, pentru că șosetul este mai ușor decât să faci pacha și neted.” „Cu cât e mai bine la tors, cu atât iese fir mai frumos și mai limpede, apoi se fac cu firul, dacă nu e lâna greșită de tors, atunci iese și șoseta mai urâtă, mai stângace, mai densă. Dacă lana este bună, foarte lejeră, atunci șoseta iese foarte bună, foarte bună. Ciorapul nu este atât de plin.” „Când eram tineri, făceam mult ciorapi, chiar și pe câmp, când mergeam cu oile la păstori. Ei bine, pentru a ne distra, luam șoseta și făceam șosetele. Am făcut chiar și învârtire, răsucire și am avut de toate când eram tânăr.” „Ei bine, uite, sunt folosite patru ace. Trei sunt continuu cu vârful și apoi celălalt să meargă întorcând șoseta, pentru că cu celălalt ac începe iar cealaltă tură. „Acum fac două puncte înainte și alte două în urmă. Neted și plat. Acest alt punct care mă face că se numește pacha și neted. Două netede și două pachas. Așa ne-au învățat și așa numim noi”. Tradiția meșteșugărească a filării lânii încă supraviețuiește printre femeile din Ochagavía, ca activitate complementară pentru menținerea acelor meserii vechi care făceau parte din viața lor și care sunt o amintire a trecutului lor bogat.